Castelul Callimachi-Vacarescu, Manesti, 1882-1892

O scurta prezentare a unor monumente istorice de mare importanta pentru identitatea culturala nationala.

Această prezentare necesită JavaScript.

CONACUL CALLIMACHI-VACARESCU DIN MANESTI

 

          Incepand cu secolul al XVII-lea, mosia Manesti a apartinut familiei boieresti a Manestilor (de la care isi trage si numele). La mijlocul secolului al XIX-lea, conacul de pe mosie, vechi de aproape doua secole, era in posesia lui Dumitru Manescu-Filitti si a sotiei sale, Elena Arsachi. In 1863, fiica lor, Maria Manescu-Filitti (m.1922) s-a casatorit cu Theodor C. Vacarescu (17 aprilie 1842 – 2/15 aprilie 1914), general, diplomat, istoric si om politic.

In perioada cat a fost maresal al Curtii Domnitorului Carol I (1873-1881), Theodor Vacarescu a supravegheat lucrarile de constructie la Castelul Peles din Sinaia. Ridicarea resedintei regale i-a servit generalului Vacarescu drept model de inspiratie pentru reconstruirea conacului din Manesti. Lucrarile au inceput in 1882 si au durat zece ani, in 1892 facandu-se inaugurarea oficiala a noului conac. Planurile noii cladiri au fost realizate de arhitectul francez Paul Gottereau. Cum in aceasta perioada generalul s-a aflat mai putin in tara si mai mult in posturile diplomatice de la Bruxelles, Roma si Viena, cu supravegherea lucrarilor de pe santierul din Manesti s-a ocupat fiul sau, Radu Vacarescu.

Fiicei lui Radu Vacarescu, Ana Maria Vacarescu, conacul astfel construit ii aparea ,,ca o constructie lunga, destul de ingusta, ciudata, cu saloane si camera enorme, spatii deschise, numeroase scari, tainite nefolositoare, poduri imbiind la hoinareala si pivnite adanci. Refacut in a doua jumatate a timputilor victoriene, din care s-a pastrat numai grosimea originala a peretilor, aproape de fortareata, oprind astfel dogoarea zilelor de vara, caminul copilariei mele se impunea printr-o savoare aparte’’. Tot in 1892 a fost construita si biserica din parcul conacului, pentru ridicarea ei Theodor Vacarescu apeland la serviciile arhitectului francez Paul Gottereanu, care a realizat planurile dupa indicatiile arhitectului Lecomte du Nouy. Constructia efectiva a bisericii a fost construita intre anii 1892 – 1896 de antepriza arhitectului R. Lieber din Ploiesti, iar picture interioara a bisericii a fost realizata de Nicolae Vermont.

De mari dimensiuni ( 55 x 21 m), conacul din Manesti a fost construit dupa un plan simetric, pe trei nivele ( subsol, parter si etaj), avand la extremitati doua vaste terase cu arcade sustinute de coloane din lemn sculptat. Cele doua terase incadreaza turnul central al conacului, care are in varf un foisor, la care se accede printr-o scara secreta din lemn. Cu totul remarcabila a fost decoratia interioara a conacului din Manesti., cu greu greu recognoscibila astazi din ruinele arse ale cladirii. Vitraliile au fost executate de R. Ziegler, pictorul pe care le-a realizat si pe cele ale Castelului Peles din Sinaia, si reprezentau fie pe Doamna Chiajna sau pe Doamna Necsuta, fie pe poetii din Vacaresti, fie diferte compozitii decorative geometrice si blazoane nobiliare romanesti. Toate acestea au fost distruse in urma incendiului din 1974. Plafoanele saloanelor conacului erau realizate din lemn sculptat, cele de la parter fiind distruse azi aproape in totalitate. Saloanele aveau peretii tapetati cu piele sau matase, in unele incaperi existau fresce si stucaturi de mare rafinament, seminee deosebite cu cahle ornamentale, candelabre, mobilier de arta, sculpturi, tablouri pretioase, toate aceste valori de patrimoniu fiind mistuite  in incediul din 1974.

Tot generalul Theodor Vacarescu, mare bibliofil, a fost cel care a adunat la conacul din Manesti una din cele mai valoroase biblioteci private din acea vreme, cuprinzand raritati bibliofile ce au ce au fost risipite si distruse dupa 1949. In plus- consemna Ana Maria Vacarescu in ,, Memoriile’’sale – ,, aici se gasea un numar impresionant de epistole vechi, toate de mare calitate si calibru, foarte atent pastrate in tainicile sertare ale biroului bunicului meu, la cer aveam acces deoarece in el se mai adaposteau si numeroase carti de care pretindeam ca as avea nevoie pentru pregatirea mea scolara. Documentele vechi si scrisorile m-au atras intodeauna. Poate dintre toate micile comori ale casei parintesti astazi pierdute, pe ele le regret cel mai mult. Ele recreau timpuri de mult apuse, le readuceau la viata, ca-ntr-o reflectie de oglinda magica sfidand trecerea anilor’’.

Generalul Theodor Vacarescu si sotia sa Maria Manescu au avut trei fiice (Elena, Ana si Maria) si un singur fiu, Radu Vacarescu ( 1868-1936), care a fost o figura interesanta in epoca. Radu Vacarescu s-a casatorit cu Maria Cazotti, fiica marelui proprietar funciar Procopie Cazotti. Au avut o singura fiica, Ana Maria Vacarescu 9 nascuta la 2 septembrie 1892, la Bucuresti), care a mostenit jumatate din intreaga avere a mamei sale si a bunicului matern. Cealalta jumatate a averii a ramas a lui Radu Vacarescu. Dupa reforma agrara din 1921, mosia Manesti a fost limitata la 60 ha, intrate prin dota lui Jean Callimachi.

Unul dintre cele mai importante evenimente mondene la care a participat Radu Vacarescu a avut loc chiar in conacul din Manesti, la 19 iunie 1911: casatoria fiicei sale, Ana Maria Vacarescu, cu printul Jean Callimachi de la Stancesti ( Botosani). Ceremonia religioasa a avut loc in biserica din parcul conacului de la Manesti si a fost oficiata Nifon al Dunarii de Jos, raspunsurile fiind date de corul de la biserica Domnita Balasa, sub conducerea compozitorului Dumitru Georgescu – Kiriac. Ana Maria Vacarescu-Callimachi (1880-1940) va intra in posesia deplina a conacului din Manesti abia in anul 1936, dupa decesul tatalui ei, Radu Vacarescu ( 18 februarie 1936). Din casatoria Anei Maria Vacarescu cu Jean Callimachi ( 1880- 1940) s-au nascut doi copii: un baiat, Teodor Callimachi ( 1912 – 1935), si o fata, Roxana Zenaida ( Pussy) Callimachi ( 1918 – 1978).

Incepand cu anul 1939 Ana Maria Vacarescu- Callimachi a parasit Romania, stabilindu-se in Anglia, unde a lucrat la BBC ( din 1941) si a publicat, in 1949, o interesanta carte de amintiri: ,,Yesterday was mine’’. A incetat din viata la resedinta sa din Londra la 25 iulie 1970. Dupa 1944, Pussy Callimachi a vandut conacul din Manesti regelui Mihai I al Romaniei, care fiind un pasionat vanator, venea des aici. Nationalizat in 1949, odata cu celelalte resedinte ale familiei regale romane, conacul din Manesti – repartizat initial Ministerului de Interne – a intrat intr-o perioada nefasta a existentei lui, obiectele si bunurile familiilor Vacarescu si Callimachi fiind furate, risipite, distruse sau vandute ( in acest scop organizandu-se chiar o licitatie). Interioarele cladirii au fost devalizate si degradate, la aceasta contribuind din plin si filmarile care s-au realizat aici. In anul 1974 s-au efectuat lucrari de reparatie la acoperisul conacului, prilej cu care, din neglijenta muncitorilor, a izbucnit un incendiu care, neputand fi stins la timp, a distrus toate decoratiile interioare si exterioare ale cladirii.

Din 1998, terenul si cladirile au fost retrocedate printesei Alexandra Callimachi Reininger, stabilita in Franta, care intentioneaza sa redea vechea glorie a domeniului Manesti.